Intâmplătoare sau nu, coincidenţă ori ba, arestarea preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş a reuşit să aprindă fitilul unei noi dinamite de presă, să ridice alte mingi la fileul Opoziţiei. Cum din nefericire pentru Constantin Nicolescu arestarea a avut un efect aproape letal, reţinerea şi intenţia de a-l trimite pe liderul social - democrat în arest sunt puse din nou dedesubtul unui mare semn de întrebare. Se fac asocieri între protestele muncitorilor de la Mioveni şi arestarea a doua zi a celui mai important reprezentant al opoziţiei argeşene, se vorbeşte despre comenzi politice, despre linşaj politic şi, peste toate, se-ntreabă tot mai mulţi dacă omul reprezintă, într-adevăr, un pericol public. Dacă e vinovat sau nevinovat, e treaba judecătorilor să stabilească, de aia - cică - avem justiţie, ca să fie aşezate toate la locul lor, cele drepte la drepte, cele strâmbe la strâmbe. Nu despre vinovăţia acelui om vrem să vorbim noi, ci preluăm doar dilema ce creşte pe marginea întrebării: "Reprezintă un pericol public?". Şi nu ne-am întreba cu atâta seriozitate, dacă n-ar sta pavăză suspiciunii nenumăratele cazuri în care, infractori periculoşi erau judecaţi bine mersi, în libertate, judecătorii scuipând între ochii victimelor terorizate motivaţia sfidătoare - "Nu reprezintă un pericol public". Atâta vreme cât interlopii acuzaţi de infracţiuni cu violenţă, de sechestrare de persoană, tentative de omor şi alte alea beneficiază de atâta înţelegere din partea coanei Justiţii, te întrebi dacă nu cumva şi Constantin Nicolescu ar fi putut fi cercetat în stare de libertate, impunându-i-se nişte restricţii. Să fie sănătoasă odrasla doamnei Plăcintă, dar când te-apucă damblaua şi începi să dai cu maşina peste oameni pentru că te-a supărat ibovnica, eşti niţel de pericol public. Nu contează că te numeşti Plăcintă, Ştrudel sau Pască, nu ar trebui să atârne greu în balanţă numele, prenumele şi renumele părinţilor, altor rubedenii sau prieteni atunci când se decide cine-i pericol pentru societate şi cine nu. Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş devine, fără voia lui sau a celor care şi-au pus în gând să-l înfunde, un fel de victimă a unei practici controversate. Între un om ce deţine o funcţie publică în urma unui vot covârşitor şi un interlop care terorizează Craiova - de exemplu - există o diferenţă în ceea ce priveşte pericolul pe care îl reprezintă pentru cel care trece pe stradă, cu sacoşa în mână. Dacă azi Constantin Nicolescu e privit de către foarte mulţi români drept o victimă, ei bine, acest lucru se datorează halului în care justiţia românească a înţeles să îşi facă datoria de-a lungul timpului. Reţinerea lui urmată de infarct şi posibilul atac cerebral va fi percepută drept un linşaj politic, de vreme ce personaje care seamănă teroarea în marile oraşe se plimbă în libertate şi-şi văd nestingherite de cele infracţionale. Când legea se aplică discreţionar, când încrederea în puterea ei e totuna cu nădejdea câştigului la loto, e absolut firească (în virtutea precedentelor) încercarea de a pune anumite acţiuni cu parfum justiţiar pe seama unor jocuri de culise, cu duhoare politică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu