Dupa ce nu numai ca a deschis larg portile investitiilor straine, dar le-a mai acordat si multiple facilitati dincolo de atractivitatea ieftinatatii si sarguintei fortei de munca locale, China a intors foaia in ultimul timp.
O face in stil chinezesc: incet-incet, in general fara brutalitati, dar ferm si, dupa cum lesne se observa, potrivit unei strategii pe termen lung.
Intr-o prima faza, a cerut investitorilor straini semne de fidelitate fata de gazda si respect pentru toate susceptibilitatile politice ale imparatului ei actual, care este Partidul Comunist Chinez.
Intr-o a doua faza, a reclamat acestora ca prin tarile lor de origine sa sustina initiativele Chinei sau macar sa nu le caroteze. Plecarea Google din China - pe motivul cenzurarii de catre autoritati a accesului la unele programe ale respectivei companii transnationale - a prilejuit evidentierea noii faze in care au intrat de fapt relatiile Chinei cu investitorii straini.
In noua faza, pentru a fi acceptati in China, investitorilor straini li se cere nu numai "fidelitate" fata de China si respectarea politicilor Partidului Comunist, dar si luarea in considerare a unor conditii economice mai aspre decat pana acum.
Deja din 2009, in mai toate sectoarele, investitorii straini nu mai sunt scutiti timp de trei ani de plata taxelor pe venit si nu mai beneficiaza de plata doar a 50% din aceste taxe pe alti doi ani. In zonele speciale, nivelul taxelor a crescut de la 15% la 25% anual.
Oficial si neoficial, firmele cu capital autohton au inceput sa fie avantajate fiscal sau prin alte instrumente. Autoritatile sunt foarte scrupuloase la incasarea taxelor de la multinationale, trecand insa cu vederea evaziunea fiscala a firmelor locale.
Mai mult, acestea din urma primesc credite cu dobanzi mici de la bancile controlate de stat, indeosebi daca actioneaza in anumite sectoare de interes sau in general daca achizitioneaza echipamente ecologice.
Companiile chinezesti au voie, cele straine n-au voie sa vanda certificate de emisie de carbon in strainatate.
Mari grupuri de influenta - dupa chipul si asemanarea firmelor de lobby americane - au fost infiintate si dezvoltate in zona ministerelor economice din Beijing, dar nici unul nu este independent, ci este parte integranta a unor firme chineze.
Proiectele publice sunt excluse dintre segmentele economice deschise participarii generale (deci si straine) la achizitiile guvernamentale, dar proiectele publice reprezinta jumatate din totalul achizitiilor guvernamentale.
Contractele in care sunt implicate secrete de stat sau secrete comerciale sunt rezervate companiilor chineze, iar autoritatile au depline imputerniciri legale sa excluda companiile cu actionariat strain, chiar daca firmele respective au fost infiintate in China si isi desfasoara toate operatiunile in aceasta tara.
In baza unei noi legislatii, concedierea unui angajat a devenit foarte dificila si costisitoare si exista destule reglementari care pot fi considerate ca fac discriminari intre firmele locale si cele straine.
Iar atitudinea autoritatilor - chiar daca nu sustinuta oficial - este de incurajare a miscarilor revendicative de salarii in firmele straine. Si aceasta e o schimbare fata de situatia de pana acum!
Faptul a contribuit - alaturi de efectele in timp ale invaziei de investitii straine pe linia ofertei abundente de locuri de munca - la cvadruplarea salariilor in sectorul manufacturier in China in ultimii zece ani. China a intors foaia !
Dupa ce, cu numai cateva exceptii strategice, s-a deschis tout-azimut pentru ca avea nevoie de tot si de toate, acum, in baza progreselor imense si vizibile realizate, China a devenit selectiva si exigenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu