Homeopatia nu este un panaceu, dar redă echilibrul organismului

Unul dintre medicii sibieni care practică de ani buni homeopatia, Angela Chelcea, vorbeşte despre ceea ce înseamnă această latură a medicinei spre care se îndreaptă tot mai multe persoane * Medicul sibian spune că homeopatia nu rezolvă orice, dar, în funcţie de seriozitatea cu care este aplicată metoda şi de capacitatea vitală de a reacţiona a pacienţilor, rezultatele sunt surprinzătoare * Dr. Chelcea explică faptul că există anumite măsuri de precauţie atunci când se asociază medicina clasică, alopată, cu cea homeopată, dar cele două metode pot convieţui şi se pot completa reciproc * Angela Chelcea spune că homeopatia i–a schimbat viaţa, iar unele din cazurile care îi dau cele mai mari mulţumiri sunt cele în care reuşeşte să rezolve probleme de infertilitate la femei *

- Sunteţi medic psihiatru, medic de medicină de familie, cum aţi ajuns la homeopatie?

Angela Chelcea: Prin apropierea de o familie care practica acest gen de medicină. Mi s-a părut foarte fascinant şi, cu ajutorul lor, am reuşit să intru în contact cu persoana care organiza cursul şi astfel am urmat un curs timp de trei ani. Asta se întâmpla în 1998. De atunci practic homeopatia zilnic.

- Aţi testat şi pe dumneavoastră efectele homeopatiei?

A.C.: Remediul meu fundamental mi-a schimbat viaţa. Pot să spun că a apărut o schimbare în modul meu de a fi, de a gândi, în modul în care acţionez în general, cu alt curaj şi altă încredere. Fireşte că mi-a rezolvat şi anumite probleme fizice pe care le aveam, periodic am nevoie şi eu, ca fiecare dintre noi, de remedii pentru situaţii acute, dar, în rest, remediul de bază este cel care mă menţine în formă.

- Ce este homeopatia, pentru cei care nu cunosc această latură a medicinei?

A.C.: Medicina homeopată şi medicina alopată sunt două laturi care se completează foarte bine. Şi aş putea să le compar, dacă doriţi, pentru persoanele care au cunoştinţe mai puţine în domeniul medicinei, dar mai multe în alte domenii, cu ramuri diferite ale fizicii. Medicina alopată se poate compara cu principiile fizicii clasice, newtoniene, iar cea homeopată cu principiile fizicii cuantice. De ce spun acest lucru? Pentru că modalitatea în care acţionează remediul homeopat este o modalitate extrem de subtilă, care împrumută tocmai din principiile fizicii cuantice. În remediul homeopat nu mai există substanţă decelabilă chimic din ce a fost ea preparată iniţial. Se prepară prin diluare şi dinamizare, adică dintr-o porţiune de substanţă, cu o cantitate de apă, se agită, şi astfel de şapte x 100 de ori pentru concentraţia CH7, de 30 x 100 de ori pentru concentraţia CH30, şi aşa mai departe. Cu cât sunt mai mari diluţiile, cu atât medicamentul este mai activ. Cum se explică, dacă nu mai există chimic substanţa în granula respectivă? Prin agitare şi diluare informaţia substanţei din care este preparat remediul se imprimă în moleculele de apă şi modifică geometria moleculei de apă, astfel încât îşi pune amprenta, putem spune, la fel cum se întâmplă şi în fizica cuantică. Aceasta este o explicaţie printr-o comparaţie a modului în care funcţionează homeopatia.
O altă explicaţie, mai practică, mai pragmatică, ar fi - dacă pot face apel la un proverb românesc, "cui pe cui se scoate" - remediul homeopat în stare naturală produce anumite simptome pe care el le tratează în stare diluată. Să vă dau un exemplu, dacă consumăm o anumită substanţă, numită Nux vomica, în stare naturală, ne poate produce o stare intensă de balonare, de rău, de greţuri, şi poate duce chiar până la un rău incorigibil şi chiar deces. Nux vomica diluată tratează balonări intense, mai ales în abdomenul superior, stări de greaţă, şi multe altele.

- Se vorbeşte frecvent despre efectele adverse ale medicamentelor obişnuite. Cele homeopate au influenţe negative?

A.C.:Nu au efecte adverse, dar pot avea influenţe negative. Efecte secundare, la modul la care cunoaştem termenul de efecte secundare din medicina alopată, nu sunt. De ce? Pentru că nu există o substanţă care să producă o modificare organică în organism. Dacă luăm mai multă aspirină ne afectează stomacul, dar nu există o astfel de modificare organică oricât am lua dintr-un remediu homeopat. Ceea ce se poate întâmpla la un remediu prost ales sau incorect administrat este o reacţie a organismului, numită reacţie de remediu, în sensul că se produc anumite modificări fiziologice, fără să aibă un substrat organic, care pot dura una, două zile, ca un fel de rău de la remediu, ca un fel de agravare de remediu, care dispare după ce remediul nu a mai fost administrat, fără să lase urmări.
O agravare de remediu se poate produce şi dacă remediul este bine ales. La persoanele foarte reactive, la începutul tratamentului există o tendinţă de a reacţiona prin detoxifiere, prin eliminări foarte multe, transpiraţii abundente, urinări mai frecvente, scaun mai mult, şi aceasta poate destabiliza puţin organismul. Un anumit remediu poate produce o agravare a stării iniţiale prin stări de nelinişte, pe parcursul zilei, sau pe parcursul nopţii, vise mai intense, dar acestea sunt trecătoare în maxim 24 de ore şi pentru medicul homeopat care ştie că a prescris corect, este chiar o confirmare că a prescris corect, doar că este vorba despre un pacient mai reactiv.

- Au existat multe discuţii în ultima vreme vizavi de eficacitatea homeopatiei. Credeţi că există şi interese economice în această privinţă?

A.C.: Nu am intrat în polemică şi nici nu am citit enorm de mult despre acest subiect, însă eu cred că există, aşa cum a existat întotdeauna, o tendinţă a producătorilor de medicamente scumpe, de a înlătura metodele simple şi ieftine.

- Asta este homeopatia, o metodă simplă şi ieftină?

A.C.: Francezii o numesc "la médecine douce", medicina blândă. Este o metodă importantă de tratament, nu este singura şi nu este panaceu, nu rezolvă orice. Însă ameliorează foarte mult şi, mai ales, are un rol extrem de important dacă este practicată în sistemul acesta de a căuta remediul de bază, adică remediul care i se potriveşte fiecărei persoane. Pentru că un remediu de bază corect administrat poate ajuta persoana respectivă să înfrunte diversele probleme care i se ivesc de-a lungul vieţii, cu mult mai multă rezistenţă - rezistenţă la boli, rezistenţă imunologică, rezistenţă fizică, de mai multe facturi. Acest remediu tocmai prin aceasta este minunat, pentru că are mai multe valenţe şi reechilibrează organismul pe mai multe planuri, nu doar fizic şi mental, ci şi ca modalităţi de reacţie la mediu.
Vă dau un exemplu. Sunt pacienţi care au ani de zile mâinile şi picioarele foarte reci şi după un remediu de bază se ameliorează acest aspect. Este un aspect pur fizic care nu are neapărat o conotaţie de boală, este o caracteristică a persoanei, dar care se modifică cu ajutorul remediului de bază. Se reechilibrează organismul şi acesta este rolul acestui gen de tratament. Dar homeopatia se poate utiliza şi un pic mai simplist, doar cu remedii pentru faze acute.

- În ultima perioadă a devenit un fenomen? Sunt tot mai multe persoane care apelează la acest gen de tratament?

A.C.: 80% din copiii din Franţa se tratează homeopat, Curtea Regală a Angliei are homeopat angajat, în America este extrem de dezvoltată, nu mai vorbesc în India şi de ţări care au tradiţie în domeniu, Grecia, Canada.
În România a fost reintrodusă în 1980, culmea printr-un argument de natură mai degrabă economică, de regretatul profesor Ioan Teleianu, care, în incapacitatea de a explica subtilitatea unui astfel de tratament care risca să fie considerat vrăjitorie în acea perioadă, a fundamentat cererea de a se reintroduce homeopatia prin costul ei foarte redus şi prin asta a avut un mare succes şi a fost aprobată reluarea pregătirii în homeopatie. Reluarea spun, pentru că, în perioada interbelică, România a avut o medicină homeopată bine dezvoltată. A fost interzisă de regimul comunist, considerată fiind medicină de gen meditaţie, pusă cam pe acelaşi plan, şi ulterior a fost reintrodusă cu acest argument.

- Sunt puţini medici homeopaţi în Sibiu?

A.C.: Sunt mulţi colegi care practică homeopatia, dar fiecare după cât de mult timp are să dedice pentru această latură fiindcă cere extrem de mult timp, şi în funcţie de cât de mult a aprofundat în această medicină, care se studiază zilnic. Nu trece o zi în care să nu citesc cel puţin un remediu fiindcă portretele remediilor sunt foarte amănunţite şi multe dintre ele seamănă ca şi recomandări astfel încât riscul de a administra un remediu nepotrivit sau parţial potrivit este destul de mare, dacă nu există o pregătire minuţioasă.

- Ce trebuie să ştie pacienţii atunci când vor să apeleze la homeopatie?

A.C.: Un lucru foarte important în aşteptările lor este să înţeleagă că atunci când există o boală acută remediile homeopate acţionează rapid. Atunci când este vorba de o boală care se întinde de ani de zile, remediile homeopate au nevoie de timp să acţioneze. Se spune, anecdotic, că pentru durata unei boli cronice de câţiva ani este nevoie de un număr de luni de tratament similar cu numărul de ani în care a evoluat boala. Unii pacienţi reacţionează mai repede, alţii mai lent, fiecare are individualitatea lui, nu există boli, există bolnavi.

- Vă amintiţi de vreun caz în care să vă fi uimit modul în care a reacţionat pacientul?

A.C.: Există multe cazuri în care am rămas surprinsă de rapiditatea cu care au evoluat lucrurile. Ce mă încântă cel mai tare, este faptul că reuşesc să ajut femei cu sterilitate, sunt femei care au fost tratate ani de zile pentru sterilitate. Asta mă încântă cel mai tare pentru că e un ajutor absolut dezinteresat pe care aceste femei îl caută şi, puţin, în disperare de cauză. Un alt caz care să mă fi marcat este un caz din familia mea, o verişoară care a fost diagnosticată cu un cancer uterin în fază inoperabilă, în anul 2008, şi i s-a spus că va trăi şase luni. Acum îşi creşte nepoţii, mai are mici probleme, dar repet, nu vreau ca lumea să înţeleagă că homeopatia rezolvă orice. Depinde extrem de mult de seriozitatea cu care este aplicată metoda şi de capacitatea vitală de a reacţiona a pacienţilor. Cel mai adesea reacţionează bine bolile care nu sunt constituite în modificări grave, deci nu este încă un ficat distrus, şi sunt doar modificări funcţionale. Acestea funcţionează cel mai bine. Însă şi bolile cronice au parte de o ameliorare cu ajutorul homeopatiei. Nu există nicio regulă care să interzică asocierea homeopatiei cu alopatia. Există anumite restricţii, măsuri de precauţie atunci când se asociază cele două metode, însă pot convieţui şi se pot completa reciproc.
Metoda pare laborioasă şi greu de aplicat. Consultaţia durează destul de mult şi este nevoie de unele amănunte pe care pacienţii le pot considera ca fiind, poate, întrebări indiscrete, dar fiecare amănunt contează. Homeopatia, mai mult decât orice latură a medicinei, ţine cont de persoană şi nu de boală.